Gata cu fumatul!

Pe o stâncă neagra,
într-un vechi castel,
Stă Stefan cel Mare,
fumător de fel.

Dar de când cu legea asta păguboasă.
Muma nu-l mai lasă să fumeze-n casă.

Stefan bea cafeaua.
Plânge și suspină
Că vrea-n piept să bage
niste nicotină.

Orologiul suna: unu și jumate,
N-am fumat nimic azi și nu se mai poate

Scoate o țigara,
și când s-o aprindă
Îl lovește mă-sa
c-un papuc din tindă.

-Ieși afara Stefan
că împuți paltonu,
S-a votat o lege!
Gata cu fumatul.

Ștefan iese-afară,
opt tigări sutează,
După care-n poartă
Bate de stresează.

Eu sunt dragă mamă,
Fiul tău iubit,
Am schimbat tutunul
d-aia-am răgusit.

Dar deschide poarta,
turcii mă-nconjor
Și n-am luat nici geacă,
Mi-e un frig de mor!

-Ce spoui tu străine?!
Tu nu ești cu minte.
Fiul meu e Stefan cel de dinainte
Care nu fumează ca un derbedeu.

Dacă tu ești Stefan,
nu-ți sunt mamă eu!
Și zicând aceasta
se făcea că plouă

Turcii dau năvală și mi-l rup în doua.

Morala e una,
chiar de-i mai perfidă
Uite cum fumatul
poate să ucidă!.