Nu toți părinții sunt părinți,
În țara asta ciungă,
Faceți copii să-i umiliți,
Pentru 3 lei în pungă…

Vă înmulțiți fără habar,
Iar casa pe voi pică,
Trăiți cu lenea-n buzunar,
De muncă vă e frică..

Niște putori ce-aduc pe lume,
Copii… ziși „alocații”…
Ce le oferiți? Un nume,
Și rar, o pâine-n rații.

Murdari și triști înghit în sec,
Când văd câte-o bomboană,
Se amăgesc cu un fursec,
Dat de străini, pomană.

Când vine iarna, dorm în frig,
Visând la soba caldă,
Iar noaptea se fac „covrig”
Că geru-n ei se „scaldă”…

Luați tigări… și băutură,
Din pumnul ăla de lei,
Și copiii-au răni la gură,
Prea mușcă foamea din ei..

N-au nici o haină curată,
Sunt îmbâcsiți până-n dinți,
Dacă n-aveți judecată,
De ce vreți să fiți părinți?

Dacă n-aveți pic de minte,
De ce chinuiți destine?
Un adevărat părinte,
Nu face rău, face bine…

Autor: Andreea Văduva